Alb

Alb de plouă,
Rupe-n două,
Vrei nu vrei,
Ea-ţi dă idei.
Griul umple,
Devin umbre.
Udă-nmoaie,
În şiroaie
Un singur miros,
Un miros ploios.
Simt o bucurie,
A sufletului cununiei.
A stat in oftat,
Dar l-a eliberat.
Şi amuşinez,
Zâmbesc, creez.
Şi alb şi plouă,
Mie şi vouă.
Dar eu ca eu,
Da verde-i zeu.
Negrul mi-l înmoi
Pe drum în noroi.
Alb pe verde-n dungi
Stau s-adun în pungi
Memoria spălată.
Adun o uitată
Şi stau şi selectez,
Amuşinez, creez.
Surâs de uitare
Şi stau şi pun sare,
Şi singur, singur e bine,
Moment de tihnire.
E rece, zgomotos,
Mi-i cald şi-i secetos.
Se reflectă pe sine,
Sau ce, pe mine?
Cum e ud şi secetos,
Aer rece, călduros?
Şi sună ropot
În suflet clopot.
Alb de soare,
Ploaia moare.
Arunc paşii în miros
Vesel scurs şi luminos.